Am conceput acest blog constienta fiind ca autisti suntem toti intr-o oarecare masura., in anumite momente ale vietii cand preferam inchidertea in sine refuzul de a comunica cu cei din jur…dar gandindu-ma in special la copiii cu care lucrez, la familiile acestora, la viitorii terapeuti, la schimburi de informatii utile .
Se gasesc informatii despre autism , despre aba, despre programe, despre fisa de evaluare(ghidurile pe niveluri), sunt si site-urile,forumurile infiintate de parinti,de terapeuti, de aceea aici as vrea sa ne referim mai mult la studii de caz (cazuri concrete, fara nume sau alte date personale) si probleme intampinate in terapie…se doreste un dialog intre cunoscatori sau cei interesati sa lucreze in domeniu…Si eventual sa gasim solutii, sa identificam posibile actiuni de a schimba ceva…
Schimbarea incepe cu noi!
Eu am schimbat ceva prin acest blog ramane sa ne unim fortele, sa fim mai multi, sa ne facem auziti!
Unde-i unul ,nu-i putere….
Doamne ajuta!
Scopul initial al terapiei ABA este ca prin joc copilul sa iasa din lumea lui.
Asadar, cand copilul autist incepe sa simta ca e apreciat, ca cineva ii da atentie, ca cineva isi face timp pentru el, ca vine la el ca sa se joace impreuna…atunci capata mai mult curaj, mai multa incredere in fortele proprii si incepe sa participe la TERAPIE!
Iar inceputul conteaza!Cu siguranta rezultatele, progresele nu vor intarzia sa apara!
Dar de parinti depinde cand incepe acest proces, aceasta colaborare!
